Cu verificarea pe mai multe lanțuri a @eigenlayer, se pare că vizează în mod eficient problema distribuției infrastructurii în acest moment există această deconectare ciudată în care o cantitate semnificativă de activitate este deja pe L2, cum ar fi baza, optimismul, arbitrul etc. Dar cea mai mare parte a infrastructurii, de la oracole, coprocesoare, straturi de finalitate etc. este acolo pe rețeaua principală Ethereum, unde se află securitatea în mod ideal, serviciile validate în mod activ (AVS) trebuie să funcționeze mai aproape de utilizatori pentru a reduce costurile/latența și pentru a evita straturile de legătură suplimentare; dar nu este cazul, există această configurație greoaie în care de fiecare dată când ai nevoie de date, faci legătura înainte și înapoi, plătești taxe L1, te confrunți cu o latență suplimentară Cum rezolvă EigenLayer acest lucru? ei transportă masa de miză (cine asigură ce cu cât de mult ETH) la L2 atunci când operatorii aprobă ceva, L2 poate verifica acele semnături în raport cu greutățile mizei transportate, Dacă cineva se comportă greșit, tăierea se întâmplă în continuare pe Ethereum, dar actualizările se sincronizează rapid între lanțuri cu un astfel de sistem: altlayer poate rula rollup finality direct pe optimism, Brevis poate face procesarea ZK pe arbitrum și eOracle poate servi date pe bază. toate susținute de aceeași miză ETH care securizează rețeaua principală Imaginea de ansamblu aici? În timp ce păstrează garanțiile de securitate ale Ethereum, infrastructura poate ajunge în sfârșit acolo unde se află de fapt utilizatorii, în loc să rămână blocată pe o rețea principală costisitoare asta înseamnă o experiență de utilizare mai bună, costuri mai mici și mai puține fricțiuni pentru toți cei care construiesc pe L2